Atacurile de panică:
ce sunt și ce te ajută
Un atac de panică e înspăimântător: inima bate nebunește, aerul pare că nu-ți ajunge, ai senzația că leșini sau că pierzi controlul. Oricât de real e disconfortul, un atac de panică, în sine, nu e periculos.
Dacă e prima dată, dacă ai durere în piept sau nu ești sigur ce se întâmplă, sună la 112 sau mergi la medic: simptomele pot semăna cu ale unei probleme de inimă și trebuie excluse. Tehnicile de mai jos sunt pentru cine știe deja, de la medic, că trăiește atacuri de panică.
Ce se întâmplă, de fapt, în corp
Corpul declanșează, din greșeală, alarma de "pericol". Adrenalina te pregătește de fugă sau de luptă, deși în jur nu e nicio amenințare reală. Inima accelerează, respirația devine rapidă și superficială, mâinile pot furnica, iar capul pare că se învârte. Sunt reacțiile unui sistem de alarmă prea sensibil, nu semnul că ți se întâmplă ceva grav.
Partea grea vine imediat după: mintea citește senzațiile ca pe o dovadă de pericol ("fac infarct", "înnebunesc"), frica crește, iar corpul răspunde cu și mai multă adrenalină. Așa se închide cercul. De obicei, valul atinge vârful în câteva minute și apoi scade.
Ce te ajută pe loc
- Respiră rar, cu expirul mai lung decât inspirul: inspiri numărând până la patru, expiri numărând până la șase. Ritmul lent îi dă corpului semnalul că poate coborî turația.
- Ancorează-te în prezent: numește cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le poți atinge, trei pe care le auzi. Atenția se mută de pe senzațiile din piept pe ce e în jurul tău.
- Spune-ți, chiar și cu voce tare: "E un atac de panică. E neplăcut și o să scadă." Nu trebuie să crezi complet fraza ca să te ajute.
- Dacă locul e sigur, nu fugi imediat din el. Când pleci de fiecare dată, mintea trage concluzia că locul era periculos.
Nu poți opri un val cu forța. Dar poți învăța să plutești peste el, până trece.
Ce nu ajută
Să tragi aer repede și adânc, ca să "prinzi" mai mult oxigen, să cauți pe internet fiecare simptom chiar în timpul atacului sau să ocolești, de frică, tot mai multe locuri: magazinul plin, autobuzul, drumul pe autostradă. Evitarea aduce liniște pe moment, dar cu timpul îți strâmtează viața și îi confirmă fricii că avea dreptate.
Când să ceri ajutor
Dacă atacurile se repetă, dacă trăiești cu teama următorului sau ai început să-ți organizezi ziua în jurul lor, merită să vorbești cu un specialist. Atacurile de panică sunt printre problemele cu care terapia lucrează des. Poți învăța, treptat, să nu-ți mai fie frică de propria frică.
La noi, Ioana Șerban lucrează cu anxietatea și cu atacurile de panică mai ales prin metode cognitiv-comportamentale. Detaliile sunt pe pagina de terapie pentru anxietate. La prima întâlnire povestești ce ți se întâmplă, iar terapeutul îți explică cum ar arăta lucrul împreună, fără să te angajezi la nimic.