Cum învingi
frica de volan
Mulți dintre cei care intră la noi pe ușă, pe strada Mărășești, spun din prima frază, aproape cerându-și scuze: "Mie mi-e frică de volan." Nu e nimic de care să te rușinezi. Frica asta e frecventă, are explicații simple și, cu răbdare și cu pași mici, de obicei se domolește.
De unde vine frica
La primele ore, creierul tău primește dintr-odată prea multe lucruri noi: pedale, oglinzi, indicatoare, pietoni, mașini care vin din toate părțile. Nimic nu e încă automat, așa că totul cere atenție în același timp. De aici senzația că nu faci față. Pentru unii mai vine și o amintire neplăcută: un accident văzut de aproape, un părinte care a ridicat tonul la prima încercare în parcare, o oră proastă la altă școală. Frica nu spune nimic despre cât de bun șofer poți deveni. Spune doar că totul e încă nou.
Ce faci înainte de prima oră
Spune-ne de la început că ți-e frică. Nu e un detaliu pe care să-l ascunzi: ne ajută să alegem ritmul și instructorul potrivit. Mulți cursanți emotivi încep orele de condus cu o ședință de evaluare la volan, 60 de minute fără note și fără presiune, după care îți spunem sincer de unde pornim. Costă 100 lei și se face cu contract de școlarizare. Poți alege și cu cine faci orele: pe pagina instructorilor îi găsești pe Costel Rusu și pe Adriana Neagu, care predau categoria B și au lucrat cu mulți cursanți cărora la început le tremurau mâinile pe volan.
Cum arată primele ore
Nu pleci direct pe bulevard. Primele manevre le facem într-o zonă liniștită, unde înveți să pornești, să oprești și să ții mașina pe bandă fără să te grăbească nimeni din spate. Mașina are dublă comandă, iar instructorul poate frâna oricând în locul tău. Asta nu înseamnă că nu se poate întâmpla nimic, ci că fiecare decizie nu stă doar pe umerii tăi. Treci la străzile mai circulate abia când ai prins primele automatisme: pornirea, schimbarea treptelor de viteză, privirea în oglinzi.
Nimeni nu s-a născut știind să conducă. Toți am fost, la un moment dat, emoționați la primul semafor.
Ce te ajută între ore
Frica scade mai repede când orele nu sunt prea rare. Dacă faci o oră pe lună, de fiecare dată o iei aproape de la capăt; două ore pe săptămână țin firul. Între ore, gândește-te la traseul de data trecută și la ce a mers bine, nu doar la ce a mers prost. Dacă te-a speriat ceva anume, de exemplu un sens giratoriu sau pornirea din rampă, spune-i instructorului la începutul orei următoare. De obicei se rezolvă cu câteva repetări în același loc, până devine aproape plictisitor. Și dormi bine înainte: oboseala face orice emoție mai mare.
Când frica e mai mult decât emoție
Uneori frica nu ține de lipsa de exercițiu. Dacă ai palpitații puternice, simți că nu-ți ajunge aerul sau ai atacuri de panică doar la gândul că urci la volan, vorbește cu un medic sau cu un psiholog. Nu e un motiv să renunți la carnet, ci un motiv să primești ajutorul potrivit, în paralel cu orele. Iar dacă iei medicamente pentru anxietate sau pentru somn, întreabă-ți medicul dacă poți conduce cu ele. Noi îți adaptăm ritmul: mai multe pauze în timpul orei, aceeași mașină, același instructor. Când ești gata, programează-te la o ședință de condus și mergem mai departe împreună.